Tipa cu pomii înfloriți

 ,, Ei lasă, nu contează că te-a înșelat, e plină lumea asta de fete frumoase. Trebuie să treci odată peste."     Mereu e vorba de cât investești. Ne supăram atât de tare când pierdem un obiect pe care-am dat mulți bani. Să strângem timp de un an bani pentru a ne cumpăra un telefon care apoi ni se fură. Evident că suntem supărați. Noi am investit un an de zile, am investit timp și efort pentru a lucra și a ne strânge bani să ne cumpărăm un telefon. Sau un aparat foto. Și doamne, să vină cineva să fure nouă tot ce ne-am străduit să clădim!   Dacă ne supăram atât de tare când e vorba de ceva material, cum putem să fim ok când se destramă ceva în care-am pus atât de mult suflet? Când pleacă un om pe care l-ai iubit , în care-ai investit timp, iubire, căruia i-ai oferit tot ce-ai avut tu. O prietenă pentru care-ai fost acolo, mereu, timp de ani de zile și care, într-o zi, când ai nevoie de ajutorul ei, brusc dispare.  Cum să nu te superi? Cum să nu îți fie ciud...

 stricai tot ce prindeai  aveai cercei în formă de semilună  dar erai mereu prea departe de cer  stăteai plângând într-un colț în care-ar fi trebuit să stea eternitatea  stricai tot ce prindeai  și-ți spun asta doar așa  în caz că te-ai întrebat vreodată  de ce nu te le-am lăsat  până acum  să mă prinzi

                             Nu există om care să nu fie supărat niciodată. Care să nu aibă  niciodată  o stare nașpa, care să nu se certe cu cineva sau  care să nu aibă, uneori, o zi mai proastă                 Nu există.         În schimb, există om care atunci când e supărat... nu se comportă urât cu toată lumea din jur.        Nu vorbește urât, nu împrăștie emoții negative doar pentru că are el o problemă.  Imaginați-vă cum ar fi dacă toți oamenii care sunt supărați ar transmite energia asta negativă în jurul lor, celorlalți oameni. Prin cuv inte, prin tonul vocii, prin privire, prin gesturi, prin acțiuni. De la un singur om ar pleca atât de multă energie negativă , supărare și ură... încât lumea nu ar mai avea nicio șansă.         Ești supărat? ...

te iubesc si te omor in primavara, timisoara, 8 decembrie 2015 aici gasiti cartea  În viață, e mereu despre fericire. E despre cum să simți soarele și vântul.  În viață... trebuie să trăim. Asta este regula. Datoria noastră față de Dumnezeu, față de Univers, față de cine vreți voi. Iar a trăi nu înseamnă a respira. Nu înseamnă a face în fiecare zi același lucruri. A trăi nu înseamnă a dormi, a mânca și a merge la lucru.  În viață trebuie să ne dăm seama de lucrurile care ne fac fericiți. Și când le-am găsit, să le iubim până la sfârșitul zilelor noastre.  Ieși din monotonie.  Trece timpul și trece viața pe lângă tine.  Și tu ce faci?  Mănânci, dormi, mergi la lucru și te uiți la televizor?  Ești fericit?  Ești mândru de viața pe care o duci?  Vrei să călătorești, dar nu ai bani?  Vrei să scrii, dar nu ai timp?  Vrei de câteva luni să ieși la o ședință foto, dar nu te încumeți să dai 50 de...

   Poate că răutatea va fi mereu mai puternică decât bunătatea... și poate pentru că e mai ușor să fii rău decât să fii bun. Până la urmă, bunătatea nu e o calitate pe care-o găsești oriunde. Nu știu dacă a fost vreodată, dar... nu mai e. E atât de trist că dacă doi oameni urăsc aceeași persoană se creează o legătură așa puternică între ei. În schimb, dacă doi oameni iubesc aceeași persoană, legătura nu mai e chiar așa puternică. Sau dacă ne uităm pe youtube la un video care ne place. Uneori, uităm să dăm like. Dar dacă nu ne place, evident că dăm dislike să vadă persoana că nu ne-a plăcut. Că vorba aia, noi oricum făceam mai bine.    Faza e că oricine poate fi rău.    Treaba nasoală e că răutatea nu prea poate fi o "calitate" a oamenilor inteligenți.  Odată, pe când eram la un atelier de teatru, a trebuit să stăm față în față cu o persoană timp de vreo cinci minute și pur și simplu să ne privim și să ne atingem. Fără să vorbim nimic. Iar la sfârșit...

 Bărbați, nu fiți proști !  Să nu iubiți niciodată o femeie care vrea să călătorească mereu. Să nu iubiți o femeie care ar vrea să stea cu voi o noapte întreagă pe plajă doar pentru a număra stelele. Eee, ce naiba?! De stele aveți voi nevoie?  Ce călătorii, ca să cheltuiți banii de care ați vrea să ieșiți în oraș la suc sau să vă cumpărați o manetă nouă de Fifa ? Oh, doamne ! Ce dubă, ce rulotă cu care să vă plimbați prin toată lumea, pentru că sunteți tineri și aveți prezentul ?! Ce sunt prostiile astea, când voi puteți avea un Bmw în locul unei amărâte de dube vechi ?  Să nu va îndrăgostiți de o femeie care citește ! Va fi atentă la detalii, va despica firul în patru, își va da seama când în glasul vostru nu va fi pic de afecțiune ! Nu are rost să vă bateți capul, bărbați ! foto: Marius Tarusi Să nu fiți cu o femeie care nu-și postează sânii și fundul p e rețelele de socializare ! ( dacă nu și le postează,  înseamnă 100% că nu le are ! )  ...

Mereu ne-am dorit pasta de dinți căreia-i făcea reclamă fata aia cu dantura perfectă. Aveam impresia că dacă am folosi-o și noi, am avea dinții ca ea.  Am dat o grămadă de bani pe costumul ăla de baie ce părea că-ți face sânii mari și pielea bronzată. De fapt, domnișoara din afiș avea sânii mari și pielea bronzată. Asta a fost tot.  Am urât-o pe bloggerita aia care arăta atât de bine în toate pozele de pe Instagram. Care era perfectă. Am urât-o pentru că noi nu arătăm așa. Noi avem tenul imperfect și părul ars... și nu avem dinții atât de albi.  Și prietena aia care părea atât de fericită cu iubitul ei! Oh, Doamne! Cum puteau fi atât de fericiți? Oamenii aia nu se certau niciodată, mereu postau pe Facebook cum își fac tot felul de cadouri, și cum ea primește mereu flori... își postau o grămadă de poze făine când se sărutau ori când făceau clătite... Noi ne certăm cam des cu iubitul nostru. Și nici nu ne cumpără flori mult mai rar.   V-ați regăsit, nu? ...

Ne comportăm că și cum am ști totul. Avem impresia că suntem Dumnezeu. Credem că dacă vedem un deget din mână, putem cunoaște mâna. Ei bine, nu putem. Nu putem cunoaște nimic, mai ales dacă nu ni s-a arătat nimic. Vedem 5% din poveste, dar noi judecăm. Toate lucrurile par altfel privite cu ochi ce vor să judece și cu gură care vrea să bârfească În schimb, lucrurile stau cu totul altfel atunci când sunt privite cu suflet care vrea să înțeleagă și cu gură care e deschisă doar pentru a ajuta. Fiecare poveste e diferită, niciuna nu seamănă cu alta. Așa că, degeaba compari tu povestea ta cu povestea altcuiva. Degeaba judeci povestea altcuiva. Tu nu ai fost acolo. Tu nu ai văzut. Tu nu vezi tot, tu nu știi tot! Înțelege asta! Nu mai judeca, nu te mai uita în exterior! Întoarce-te spre interior, spre tine, spre cine ești tu. Gândește-te cine vrei să fii. Nu mai pierde timpul judecând pe alții, privindu-i pe alții. Privește-te pe t...

 Bărbatul ăsta ușor de iubit, nu e barbatul care ar da totul pentru tine. Bărbatul ăla despre care vorbesc poeziile și filmele și muzica , poate că, nu e cel care te iubește atât de mult încât pentru tine și-ar vinde toate amintirile. Nu e el. Nu e el. Artistele nu vorbesc despre el. Nu.    Acum, eu vorbesc despre bărbatul care te iubește, care se gândește mereu la tine, prima data la tine, iar apoi la el. Vorbesc despre bărbatul care te-a lăsat cu greu să intri-n lumea lui, dar care acum îți ține ușa deschisă pentru oricând ai tu chef să mai dai pe la el. Bărbatul ăsta nu te face să îți pui semne de întrebare. Nu te face să te întrebi dacă te iubește sau nu, pentru că face totul pentru a-ți demonstra asta. Și nici măcar nu se străduieste. Nu poate să se comporte altfel, pentru că te iubește, iar dacă vrei luna de pe cer, el va face tot posibilul să ți-o aducă. E suficient să-i spui că o vrei. Bărbatul ăsta îți oferă sigurantă. Bărbatul ăsta îți oferă cert...

 Sunt unele prietenii care durează o veșnicie.  Și sunt altele care durează doar câteva clipe.   Sunt atâția oameni pe lângă care trecem în fiecare zi, pe stradă, pe trecerea de pietoni, împărțim cu ei compartimentul unui tren sau așteptăm împreună să intrăm la doctor. Oameni pe care nu-i vom cunoaște niciodată, nu le vom afla povestea, fericirile, nefericirile. Oameni care plâng noaptea și râd ziua, oameni care citesc și oameni care urăsc cititul. Trecem pe lângă oameni care s-au vopsit chiar în dimineața asta, iar noi habar n-avem. Îi vedem și credem că așa au arătat mereu.   Nu-i cunoaștem. Nu o vom face.   Pentru că sunt doar câțiva pioni principali care ne vor ajuta să ajungem cu bine acolo unde vrem să ajungem. Sau poate doar acolo unde trebuie. Doar câțiva pioni principali, care vor fi fericirea noastră. Și nefericirea. Și certurile. Și împăcările. Și viața.     Lumea noastră nu va fi niciodată despre zeci de oameni.   Lumea no...

 Femeia aia ușor de iubit, nu e femeia care ar da totul pentru tine. Femeia aia despre care vorbesc poeziile și filmele și muzica , poate că, nu e cea care te iubește atât de mult încât pentru tine și-ar vinde toate amintirile. Nu e ea. Nu e ea. Artiștii nu vorbesc despre ea. Nu.   Acum, eu vorbesc despre femeia care te iubește, care se gândește mereu la tine, prima data la tine, iar apoi la ea. Vorbesc despre femeia care te-a lăsat cu greu să intri-n lumea ei, dar care acum îți ține ușa deschisă pentru oricând ai tu chef să mai dai pe la ea. Femeia asta nu te face să îți pui semne de întrebare. Nu te face să te întrebi dacă te iubește sau nu, pentru că face totul pentru a-ți demonstra asta. Și nici măcar nu se străduiește. Nu poate să se comporte altfel, pentru că te iubește , iar dacă vrei luna de pe cer, ea va face tot posibilul să ți-o aducă. E suficient să-i spui că o vrei. Femeia asta îți oferă siguranță . Femeia asta îți oferă certitudine . Îți oferă sinceritate ....

  Ai și tu oameni pentru care ți-ai vândut din suflet și care, de fiecare dată când au avut ocazia, au călcat cu bocancii murdări prin inima ta?   Ai și tu oameni de-ăștia, pentru care ți-ai fi dat și sufletul, pentru care te-ai fi lăsat pe tine, oameni pentru care ți-ai fi vândut fericirea. Iar ei...huh... ei au jucat fotbal cu fericirea ta, doar pentru a se simți ei bine pe parcursul a două meciuri.   Știi cum se numește treaba asta? Prea mult.   Iubești prea mult.   Da, iubirea e bună. Da, e bine să iubim, pentru că, în primul rând, ne hrănim noi sufletul. Dar asta nu mai este o iubire benefică. Este o iluzie de iubire, totul nu este nimic altceva decât o relație în care tu-ți rănești sufletul, iar pentru ea, un joc. Ea nu te vrea pe tine. Tu nu ești decât o roată de rezervă.   Iubește-o, evident. Nu-ți spune nimeni să nu o iubești.   Dar ai grijă de tine.   Nu-i spune ei "da", dacă asta înseamnă să-ți spui ție "nu".   Las-o. ...

  Am înțeles că noi nu putem schimba pe nimeni.    Oamenii se schimbă doar dacă vine din interiorul lor.    Altfel, totul e o simplă piesă prea ieftină pentru a dura mai mult.    Am înțeles că, oricât ai explica, unii oameni nu sunt făcuți pentru a înțelege.    Oricât de mult ai arăta, unii oameni nu sunt făcuți pentru a vedea.    Oricât de mult ai vorbi, unii oameni nu sunt făcuți pentru a asculta.    Oricât de mult ai încerca, pentru unii oameni e ca și cum ai sta.   Uneori, vedem peste gard. Și, din prea multă iubire , am vrea să le povestim celorlalți că, dincolo de gard, sunt stele. Putem face asta. O dată. De două ori. Dar dacă vedem că totul este în zadar… poate… poate trebuie să înțelegem că unii oameni nu vor să iasă din colivie. Poate nu pot. Poate… cine stie…    Poate că nu toți oamenii au aripi…  foto: se ruth photography   

 Poate că, uneori, e prea mult.  Poate că, uneori, obosești prea tare.  Poate că, uneori, nu mai are rost.  Și aici nu mai e vorba despre a renunța. E vorba despre a ști când trebuie să pleci. Iar inima știe. Trebuie doar să o asculți.   Dacă nu mai ai niciun motiv pentru a rămâne, pleacă.Iubirea nu e unul dintre motive. Poți iubi un om fără a fi alături de el . Fără a-l ține pentru totdeauna în viața ta, dacă nu îți oferă ceea ce ai tu nevoie.   În momentul în care obosești prea tare, în momentul în care plouă de prea mult timp, în momentul în care durerea e mai mare decât fericirea, trebuie să intri cu picioarele în mare. Să intri cu picioarele în mare și să privești spre cer. Amintește-ți că ești infinit . Amintește-ți că poți face orice și că lumea nu se sfârșește din cauza unui om care pleacă din gara ta. Trenul merge înainte . Vor mai fi gări. Vor mai fi oameni. Calatori…   Nu contează cât de mult o iubești pe prietena aia pe care ai...

  CONCUUUUURS!  A venit primăvara, iar eu vreau neapărat să ofer cadou o ședință foto cuiva! ( ședință foto în valoare de 30 de lei ).  E primăvara lui 2016. E singura primăvară a lui 2016 și trebuie să facem ceva pentru a o ține minte! Eu va propun o ședință foto gratuită! ( Hunedoara+Timisoara) Și ca să nu film egoiști, ședința foto va fi una de cuplu: voi și iubitul vostru (ori iubita), voi și prietena voastră cea mai bună (ori prieten cel mai bun), voi și mama voastră, voi și pisica voastră... voi și oricine vreți! ( e ok și dacă vreți singuri)   Ceea ce trebuie să faceți e să dați like paginii Maria Dimian & share public acestei fotografii. Iar într-un comentariu să dați tag persoanei cu care vreți ședința foto.   Câștigătorul îl aleg cu ajutorul: random.org, pe data de 31 martie!   Baftă... și haideți să ne bucurăm de primăvară! https://www.facebook.com/tipacupomiiinfloriti/

 Episodul doi din vlogul meu... despre greșelile din limba română vorbită des întâlnite, dar nu numai! Ci și despre unele forme corecte, care sună atât de rău, încât nu v-ar fi trecut prin cap că sunt cele bune!  (mie încă nu-mi vine să cred, de exemplu, care e singularul de la  "caramele" )  Aștept sugestii, păreri. Despre ce ați vrea să fie următorul episod?  Dacă vă place, un thumbs up, un share... m-ar ajuta! :)  Vă mulțumesc că v-ați uitat!  Mă găsiți pe:  Facebook: https://www.facebook.com/tipacupomiii...  instagram: https://www.instagram.com/mariadimian/  blog: http://tipacupomiiinfloriti.blogspot  mulțumiri cursului de"Cultivarea limbii" de la facultate al doamnei profesoare Ana Maria Radu-Pop datorită ( datorită! și nu"din cauza" ) căreia am învățat o gramadaaa de lucruri noi!  Am făcut episodul ăsta pentru că sunt greșeli pe care și eu le-aș fi făcut, dacă nu ar fi fost cineva care să-mi spună care e treaba c...

 Album foto virtual (2)  Am postat primul video din vlogul meu! Este despre secretul fericirii, despre zilele portocalii... :)  Sper să vă placă! Aștept sugestii și păreri!

  Acum 5 ani de 1 martie, eram tot cu Oana.   Dar contextul era altul... locul era altul, oamenii erau alții, viața, parcă, era altfel... și e normal să fie așa, pentru că lucrurile se schimbă. Eu nu mai sunt cea care eram azi-dimineață, iar tu nu mai ești cel care erai când ai băut ultima dată un pahar de vin. Pentru că de la ultimul tău pahar de vin, ai întâlnit mulți ochi, ai atins multe mâini și-ai vorbit multe lucruri cu mulți oameni... :) mult, mult, mult... da...   După 5 ani, noi ne-am gândit să refacem video-ul. Eu- îmbrăcată tot în roșu, la fel ca acum 5 ani- Oana- de data aceasta o Oana blondă- mergem ( în Timișoara acum!) să cumpărăm mărtișoare...   Scopul video-ului este acela de a va ura o primăvară fericită!   Vorbesc serios!  Chiar va doresc o primăvară fericită!  Nu aveți nevoie de ea dacă nu e fericită! E singura primăvară a lui 2016, chiar vreți să o ratați, fiind supărați? Haideți să iertăm, haideți să facem baloane din săpun ...

 Să ne fi ascuns aici, iar asta să fi fost casa noastră,  să ne fi iubit atingându-ne mâinile pe sub rădăcina de copac,  să fi ascultat privighetorile în timp ce copacul s-ar fi înălțat spre stele și spre Dumnezeu,  să ne fi iubit atunci, când încă nu era prea târziu,  să fi fost asta casa noastră,  fericirea noastră,  infintul nostru.  Dar ai plecat cu primul tren care-a venit.  Dar nu e nimic.  Eu sunt în gară... și te aștept.  Pe tine,             călătorule...                                                                     sursa foto: tumblr

  Am învățat că dacă ți-e frică de timp, trebuie să-l înfrunți. De fapt, dacă ți-e frică, în general, de ceva, acel ceva trebuie înfruntat, învins, doborât. Pentru că nu se poate să trăim cu frică. Asta ar însemna să ne irosim viața, pe care nu o mai primim niciodată înapoi.    Am învățat că dacă ți-e frică de timp, trebuie să găsești diferite metode pentru a-l învinge. Dacă ți-e frică să nu-ți fure el amintirile, oamenii, momentele, trebuie să pozezi fiecare chestiuță pe care  vrei să o păstrezi o veșnicie.    Am învățat că trebuie să te duci la magazinul din colțul străzii, să-ți cumperi un cufăr din lemn, și să depozitezi în el toate frânturile care-ți amintesc de-un moment drag, de-un om iubit sau de-o fericire mică. Trebuie să faci asta dacă nu ai încredere în memorie... în timp... pentru că noi trecem, amintirea chestiutei se încețoșează, devine din ce în ce mai neclară, până când... dispare de tot... și așa dispărem și noi... dispare ceea ce-am iub...

  Știți că în postarea"Treizeci și șase de poze rupte din viată" am promis că voi posta și o parte a doua, cu fotografii ce surprind momente speciale. Ei bine, m-am hotărât să vă povestesc într-un video aceste frânturi de fericire.    Ce ziceți?   Pe mine mă încântă destul de mult ideea asta, mai ales că acum ceva timp eu am mai avut un vlog (în 2010) care avea destul de multe vizualizări. Așa că voi începe din nou să fac asta!   Așadar, primul video va fi despre aceste fotografii care surprind ceva special pentru mine, ceva semnificativ.   Dacă aveți sugestii pentru următoarele video-uri, le aștept cu drag la tipacupomiiinfloriti@yahoo.com , aici într-un comentariu, ori pe facebook ( Maria Dimian ). Eu am câteva idei de următoare filmulețe, dar aștept și sugestiile voastre.   seRuthphotography

 să nu-ndraznesti să zici că ți-a fost dor,  dacă după doi ani,  când suntem față-n față  nu-mi vorbești și nu mă privești.   să nu-ndraznesti să-mi mai spui vreodată  că ți -a fost dor  dacă după doi ani în care privirile noastre nu s-au mai întâlnit,  tu stai cu capu'-n telefon,  pe-același facebook pe care-mi spuneai mie că ți-e dor.  să nu mai îndrăznești să vorbești despre dor, că tu... tu nu ști ce-i dorul!   că dor e doar ăla care doare.  și dacă nu te doare, nu ți-e dor  dacă nu simțeai cum ți se sfâșie sufletul când îmi spuneai"mi-e dor de tine", înseamnă că nu ți-a fost dor și că ai vorbit prostii!   să nu mai spui vreodată unui om că ți-e dor,   când tu nu simți nici apăsare când nu e, nici ușurare atunci când e!   să nu-ndraznesti să mai vorbești despre dor,  dacă nu te doare,  căci dor fără durere nu e... nu e dor.  

Cum să mai iubesc eu noaptea când fiecare stea-mi vorbește despre tine?!   Cum să mai râd cu Luna, când doar numele-ți îl știe?!   Spune-mi!   Cum să le mai povestesc copacilor când doar…   De fapt… ce să le mai povestesc eu copacilor?!   Să mai existe fericire-n lume,    Când plâng privighetorile?   Când fluturii și-au frânt de veri întregi aripile?   Când capruiul a devenit culoarea morții sufletului?   Nici marea nu mă mai așteaptă, că știe și ea despre tine…   Nici cerul,    Și nici pamantul… că-i căprui…   Și-atunci ce loc să mai fie-n asta lume în care tu să nu te afli   Că tu ești peste tot,   Ești în tot, în toate,         ești din Eternitate…      foto: Se Ruth Photography

   Probabil că nu sunt singura care, din când în când, începe să se uite prin foldere cu poze vechi, iar când începe, acțiunea durează minim vreo două-trei ore. Eu și prietena-mi -Oana- am inventat și o expresie care se numește"a băga hard-ul". Am un hard extern de 1 TB plin, plin de poze, iar din când în când, de obicei când ea adoarme, eu stau și mă uit prin poze vechi, până dimineața.     Timpul ăsta...      Nu știu ce m-aș face fără fotografie, mi se pare atât de fascinant faptul că avem posibilitatea să imortalizăm un moment pentru veșnicie... dacă vrem să păstrăm ceva imaterial, o stare, un sentiment, o fericire, putem face asta printr-o fotografie... știu că Denis îmi spunea, acum mulți ani, că fotografiile sunt pentru cei care nu au memorie... da, poate că sunt pentru cei care nu au memorie și pentru cei cărora le este frică să nu le fure timpul amintirile.     E pur și simplu genial cum fiecare fotografie are o poves...