Tipa cu pomii înfloriți

 Ne naștem, mergem la grădiniță, mergem la școală, bac, stres, învățat, mergem la facultate. Sesiuni, stres, învățat. Nu avem timp. Învățam. Licență, stres, nu avem timp. Terminăm facultatea. Poate master. Nu avem timp. Mergem la lucru, nu avem timp, suntem obosiți. Ajungem târziu acasă. Lucrăm din ce în ce mai mult ca să facem cât mai mulți bani pentru a ne descurca mai bine sau pentru a le oferi copiilor noștri ceea ce au nevoie. Nu avem timp.        .                              Când eram în sesiune, o prietenă m-a chemat să ne dăm cu bicicleta. Nu am fost. I-am spus mai bine să vină la mine să povestim puțin, că nu prea am timp. Când eram însărcinată, mi-am dorit mult să fac o ședință foto. Am amânat-o pentru că, deși eram în concediu de maternitate, aveam mereu treabă de făcut în casă. Vara aveam doar două săptămâni de concediu. Nu puteam pleca niciunde pentru că după atâtea lun...

Trecuse atât de mult timp, încât nici măcar nu-mi mai aminteam cum îți sună vocea. Îmi amintesc că apusese soarele, într-o seară de toamnă, iar tu mă fotografiai. Am luat un fir de iarbă și ți l-am făcut brățară. Poate că atunci te-am cerut în căsătorie pentru prima dată. Dar nu în lumea asta. Nu în timpul ăsta. Nu acum. Și mai știu că purtam o bluză mov. De-atunci urăsc movul. Și... mi-e dor de tine. Într-o zi ne vom metamorfoza amândoi în fluturi. Sau poate în gâze de munte. Vom zbura spre Dumnezeu și spre stele. Și-atunci vom fi împreună. Și eterni...

                                                             follow me on facebook  

  Ni se spune să nu mai avem așteptări de la oameni. Pentru că vom fi dezamăgiți.   Problema e la cei care au așteptările? Doar pentru că ei chiar îi cred pe cei care pretind lucruri, asta înseamnă că ei greșesc? E normal să credem ceea ce ni se spune, având în vedere că lucrurile respective ne sunt spuse de niște prieteni. E normal să avem încredere în prieteni. E normal să îi iubim. E normal să facem orice pentru ei ( îi iubim!). Și e normal să ne așteptăm ca și ei să facă același lucru pentru noi.( au spus că ne iubesc! )   Doar pentru că trăim într-o societate în care oamenii sunt răi, egoiști, prefăcuți... nu înseamnă că cei care încă se așteaptă la bunătate și la sinceritate ( pentru că asta oferă la rândul lor)  greșesc.   Dacă tu te prefaci că ești prieten cu mine, că mă iubești și eu te cred, cum îmi poate spune cineva să nu am așteptări de la tine?( așteptări ca de la un prieten :  să nu mă minți, să nu te prefaci, să nu îmi ascunzi l...

  Să accepți o relație superficială de orice fel ar fi ea... e ca și cum ai avea doar o carcasă de telefon și te-ai preface că îi un telefon funcționabil.   Telefonul ăsta nu merge. E doar carcasa. Îți pierzi timpul prefăcându-te că vorbești la el, că tastezi, că asculți muzică la căști. Îți pierzi atât de mult timp cu această carcasă... dar e doar o carcasă.   Nu există prietenie superficială. Nu există relații superficiale. Ele ori sunt, ori nu sunt.  "Suntem prietene, adică mai ieșim așa uneori în oraș..."  "Mda, am auzit că tot spune chestii aiurea despre mine, dar încă suntem prietene..."  "Mi-a făcut mai multe faze nașpa, dar na... e tot prietena mea."  PRIETENÍE, prietenii, s. f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente.   Până la urmă, degeaba avem noi mult de dat, dacă găleata în care turnăm e spartă. Doar ...

 Suntem mici. Abia așteptăm să creștem mari. Mergem la școală 12 ani. Apoi mergem la facultate. Ne mutăm cu prietena. Ne angajăm pentru că nu prea avem bani. Pierdem timpul lucrând. Timp cu cei dragi nu mai petrecem. Credem că, dacă vom avea mai mulți bani, vom fi mai fericiți. Suntem prinși din ce în ce mai tare în fuga asta după bani, în cercul ăsta vicios. Cu cât facem mai mulți bani, cu atât cheluim mai mulți. Nu mai avem timp de nimeni. Suntem obosiți. Le cumpărăm celor dragi obiecte scumpe. Îi cumpărăm iubitei buchete de flori pe care dăm o grămadă de bani. Des. Ajungem seara acasă, ea doarme. Nu mai plecăm în vacanțe. Nu mai avem timpul nostru. Într-o zi, ne întoarcem de la serviciu cu un buchet de flori, mare, pentru ea. A plecat. O iubim. Nu înțelegem de ce a plecat. E adevărat, uneori seara când veneam de la serviciu, o găseam cu lacrimi în ochi. Spunea că banii au fost creați de diavol pentru a ne distrage atenția de la viață. De la iubire, de la Dumnezeu, de la prieteni...