Tipa cu pomii înfloriți

  Ai și tu oameni pentru care ți-ai vândut din suflet și care, de fiecare dată când au avut ocazia, au călcat cu bocancii murdări prin inima ta?   Ai și tu oameni de-ăștia, pentru care ți-ai fi dat și sufletul, pentru care te-ai fi lăsat pe tine, oameni pentru care ți-ai fi vândut fericirea. Iar ei...huh... ei au jucat fotbal cu fericirea ta, doar pentru a se simți ei bine pe parcursul a două meciuri.   Știi cum se numește treaba asta? Prea mult.   Iubești prea mult.   Da, iubirea e bună. Da, e bine să iubim, pentru că, în primul rând, ne hrănim noi sufletul. Dar asta nu mai este o iubire benefică. Este o iluzie de iubire, totul nu este nimic altceva decât o relație în care tu-ți rănești sufletul, iar pentru ea, un joc. Ea nu te vrea pe tine. Tu nu ești decât o roată de rezervă.   Iubește-o, evident. Nu-ți spune nimeni să nu o iubești.   Dar ai grijă de tine.   Nu-i spune ei "da", dacă asta înseamnă să-ți spui ție "nu".   Las-o. ...

  Am înțeles că noi nu putem schimba pe nimeni.    Oamenii se schimbă doar dacă vine din interiorul lor.    Altfel, totul e o simplă piesă prea ieftină pentru a dura mai mult.    Am înțeles că, oricât ai explica, unii oameni nu sunt făcuți pentru a înțelege.    Oricât de mult ai arăta, unii oameni nu sunt făcuți pentru a vedea.    Oricât de mult ai vorbi, unii oameni nu sunt făcuți pentru a asculta.    Oricât de mult ai încerca, pentru unii oameni e ca și cum ai sta.   Uneori, vedem peste gard. Și, din prea multă iubire , am vrea să le povestim celorlalți că, dincolo de gard, sunt stele. Putem face asta. O dată. De două ori. Dar dacă vedem că totul este în zadar… poate… poate trebuie să înțelegem că unii oameni nu vor să iasă din colivie. Poate nu pot. Poate… cine stie…    Poate că nu toți oamenii au aripi…  foto: se ruth photography   

 Poate că, uneori, e prea mult.  Poate că, uneori, obosești prea tare.  Poate că, uneori, nu mai are rost.  Și aici nu mai e vorba despre a renunța. E vorba despre a ști când trebuie să pleci. Iar inima știe. Trebuie doar să o asculți.   Dacă nu mai ai niciun motiv pentru a rămâne, pleacă.Iubirea nu e unul dintre motive. Poți iubi un om fără a fi alături de el . Fără a-l ține pentru totdeauna în viața ta, dacă nu îți oferă ceea ce ai tu nevoie.   În momentul în care obosești prea tare, în momentul în care plouă de prea mult timp, în momentul în care durerea e mai mare decât fericirea, trebuie să intri cu picioarele în mare. Să intri cu picioarele în mare și să privești spre cer. Amintește-ți că ești infinit . Amintește-ți că poți face orice și că lumea nu se sfârșește din cauza unui om care pleacă din gara ta. Trenul merge înainte . Vor mai fi gări. Vor mai fi oameni. Calatori…   Nu contează cât de mult o iubești pe prietena aia pe care ai...