Ai și tu oameni pentru care ți-ai vândut din suflet și care, de fiecare dată când au avut ocazia, au călcat cu bocancii murdări prin inima ta?

  Ai și tu oameni pentru care ți-ai vândut din suflet și care, de fiecare dată când au avut ocazia, au călcat cu bocancii murdări prin inima ta?
  Ai și tu oameni de-ăștia, pentru care ți-ai fi dat și sufletul, pentru care te-ai fi lăsat pe tine, oameni pentru care ți-ai fi vândut fericirea. Iar ei...huh... ei au jucat fotbal cu fericirea ta, doar pentru a se simți ei bine pe parcursul a două meciuri.
  Știi cum se numește treaba asta? Prea mult.
  Iubești prea mult.
  Da, iubirea e bună. Da, e bine să iubim, pentru că, în primul rând, ne hrănim noi sufletul. Dar asta nu mai este o iubire benefică. Este o iluzie de iubire, totul nu este nimic altceva decât o relație în care tu-ți rănești sufletul, iar pentru ea, un joc. Ea nu te vrea pe tine. Tu nu ești decât o roată de rezervă.
  Iubește-o, evident. Nu-ți spune nimeni să nu o iubești.
  Dar ai grijă de tine.
  Nu-i spune ei "da", dacă asta înseamnă să-ți spui ție "nu".
  Las-o.
  Unele relații nu merită. Pierdem prea mult. Câștigăm prea puțin.
  Iar relațiile dintre oameni sunt făcute pentru a ne aduce fericire. Dacă ești pe minus cu fericirea ta dintr-o relație, poate ar trebui să-ți pui niște semne de întrebare.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Când eram mai mică...

Prima dată

De ce să minți?