Tipa cu pomii înfloriți

 Ușa se închidea încet, de fiecare dată. Ușor, ușor... pentru că nu voia să se închidă. Se închidea cu dorința de a mai fi deschisă. Iar azi s-a izbit, s-a închis cu putere, și nimeni nu s-a mai uitat înapoi. S-a închis cu putere, azi, pentru că nu mai era nimic de pierdut. Pentru că nu mai era nimic de zdro bit. Pentru că nu se mai putea zdrobi iubirea la ușă.

 Credeam c-aveai privirea doar pentru mine   Ș i ochi căprui ce nu vor mai apune  Credeam că-mi vei ș opti apoi  Că mă iube ș ti, că suntem doar noi doi   Credeam că timpul nu-i du ș man hain   Că ne va ajuta cu-al nost’ destin   Credeam că-nstrainarea-i departe   Ș i visam speran ț e de ș arte     Ș i mai apoi, când tu te-ai depărtat  A venit noaptea, ș i ochii-au plecat   Ș i-am rămas eu, doar eu ș i cu mine   Ș i acel miros, dulce de " tine "                                     Str ă ine!    

Mi te-a furat timpul, iar nopțile albe, acum, sunt negre de dor   Îmi pun CD-ul preferat să cânte, prefăcându-mă că sunt, tot eu, cea de atunci. Adevararul e că... nici versurile nu mi le mai amintesc. Și le știam pe toate. Poate că nici ceea ce simt nu mai e ceea ce simțeam atunci. Cred că acum în suflet nu mai e decât dor ... și cam atât. Doar dor. Și poate niște ochi căprui ce-mi amintesc de nopți albe pline de povești colorate.   Și nici nu știu dacă mi-e dor de tine, poate mi-e dor doar de acea fetiță care obișnuiam să fiu.  " Cand esti langa mine, timpul sta in loc,     Infinitul astazi mi se pare mic... "