Compromisurile făcute în defavoarea sufletului se vor întoarce, mai devreme sau mai târziu, împotriva ta...

 Poate că, uneori, e prea mult.
 Poate că, uneori, obosești prea tare.
 Poate că, uneori, nu mai are rost.
 Și aici nu mai e vorba despre a renunța. E vorba despre a ști când trebuie să pleci. Iar inima știe. Trebuie doar să o asculți.
  Dacă nu mai ai niciun motiv pentru a rămâne, pleacă.Iubirea nu e unul dintre motive. Poți iubi un om fără a fi alături de el. Fără a-l ține pentru totdeauna în viața ta, dacă nu îți oferă ceea ce ai tu nevoie.
  În momentul în care obosești prea tare, în momentul în care plouă de prea mult timp, în momentul în care durerea e mai mare decât fericirea, trebuie să intri cu picioarele în mare. Să intri cu picioarele în mare și să privești spre cer. Amintește-ți că ești infinit. Amintește-ți că poți face orice și că lumea nu se sfârșește din cauza unui om care pleacă din gara ta. Trenul merge înainte. Vor mai fi gări. Vor mai fi oameni. Calatori…
  Nu contează cât de mult o iubești pe prietena aia pe care ai auzit-o vorbind urât la adresa ta. Nu contează. Nu ai nicio datorie față de ea. Dacă simți că nu mai poți fi prietena ei, este în regulă. Nu trebuie forțate relațiile. Pleacă. O vei iubi oricum, dar dacă simți că nu poți trece peste ceea ce a făcut, dacă ai încercat prea mult, dacă te-a durut prea mult, dacă ai obosit prea mult, dacă a fost prea puțin portocaliu în povestea asta, pleacă. Este în regulă.
  Noi trebuie să primim ceea ce sufletul nostru cere. Dacă sufletul tău cere o prietenie fără vorbe urâte, atunci nu ai de ce să primești una cu vorbe urâte. Compromisurile făcute în defavoarea sufletului se vor întoarce, mai devreme sau mai târziu, împotriva ta.
  Poate pentru tine prietenia nu înseamnă glume făcute la adresa ta, de față cu alți cinci colegi. Poate pentru tine o relație nu înseamnă el: la bere, iar tu acasă pe Facebook.
 Și este în regulă.
 Meriți să fii fericită.
 Meriți  primești prietenia, iubirea, afecțiunea de care are nevoie sufletul ,  nu ceea ce se dă “ din partea casei”.
  Tot ceea ce simți tu este în regulă. Nu e nimic greșit din ceea ce simți. Iar dacă simți că nu mai aparți unei prietenii, unei iubiri, unei relații, unui grup de prieteni, pleacă. Nu e nimic greșit. Nu toți oamenii sunt compatibili. Dar sigur cei care sunt compatibili se vor întâlni la un moment dat. Așa că, de ce-ți mai pierzi timpul? De ce ții în gară oameni care ocupă locul celor care i-ar oferi sufletului tău hrana de care are el nevoie?
  Nu uita: cârmă este la tine!



fotografii: se ruth photography


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Când eram mai mică...

Prima dată

De ce să minți?