trecuse atât de mult timp...

Trecuse atât de mult timp, încât nici măcar nu-mi mai aminteam cum îți sună vocea.
Îmi amintesc că apusese soarele, într-o seară de toamnă, iar tu mă fotografiai.
Am luat un fir de iarbă și ți l-am făcut brățară.
Poate că atunci te-am cerut în căsătorie pentru prima dată.
Dar nu în lumea asta. Nu în timpul ăsta. Nu acum.
Și mai știu că purtam o bluză mov. De-atunci urăsc movul. Și... mi-e dor de tine.

Într-o zi ne vom metamorfoza amândoi în fluturi. Sau poate în gâze de munte. Vom zbura spre Dumnezeu și spre stele. Și-atunci vom fi împreună. Și eterni...


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Când eram mai mică...

Imagine
   Poate că răutatea va fi mereu mai puternică decât bunătatea... și poate pentru că e mai ușor să fii rău decât să fii bun. Până la urmă, bunătatea nu e o calitate pe care-o găsești oriunde. Nu știu dacă a fost vreodată, dar... nu mai e. E atât de trist că dacă doi oameni urăsc aceeași persoană se creează o legătură așa puternică între ei. În schimb, dacă doi oameni iubesc aceeași persoană, legătura nu mai e chiar așa puternică. Sau dacă ne uităm pe youtube la un video care ne place. Uneori, uităm să dăm like. Dar dacă nu ne place, evident că dăm dislike să vadă persoana că nu ne-a plăcut. Că vorba aia, noi oricum făceam mai bine.    Faza e că oricine poate fi rău.    Treaba nasoală e că răutatea nu prea poate fi o "calitate" a oamenilor inteligenți.  Odată, pe când eram la un atelier de teatru, a trebuit să stăm față în față cu o persoană timp de vreo cinci minute și pur și simplu să ne privim și să ne atingem. Fără să vorbim nimic. Iar la sfârșit...
Citiți mai multe

Prima dată

Suntem supăra ț i. Mereu suntem supăra ț i, plictisi ț i, nemotiva ț i. Dar deja ne-am obi ș nuit cu asta, e ceva normal pentru noi, e normal să n-avem fericire, să n-avem zâmbete. E normal, pentru că nu suntem singurii neferici ț i din lume, a ș adar, poate via ț a într-adevăr e făcută pentru a ne pedepsi. Pentru a ne pedepsi din cauză că Eva a mu ș cat din măr, sau pur ș i simplu pentru că Dumnezeu- sau altcineva- să- ș i bată joc de noi trecându-ne prin probleme ș i nefericire.   Suntem supăra ț i că via ț a noastră e tristă, nefericită, dar suntem pasivi. Nu facem niciodată nimic pentru a înlătura starea asta, sentimentele astea negative, ș i totu ș i, vrem ca ele să dispară, să se dizolve într-o groapă în care- de mult- ne-am aruncat copilăria care acum, pare frumoasă ș i fericită- de fapt, ș tim că n-a fost a ș a, că am plâns mult ș i că au fost ș i momente în care ne gândeam că vrem să cre ș tem mari pentru a putea fi ferici ț i-.   Ceea ce noi nu în ț elegem es...
Citiți mai multe

De ce să minți?

  Niciodată nu am înțeles logica unui om care minte. De ce să minți? Cred că singurii oameni care au dreptul să mintă sunt copiii mici. Doar ei au dreptul să se ascundă după deget atunci când nu vor să recunoască. Dar ei nu mint, pentru că sunt inocenți, puri, buni. Societatea încă nu a încercat să-i schimbe. Sunt prea mici pentru asta.   De ce să minți? Tu ai făcut ceva. Atunci când ai făcut ceva-ul, te-ai gândit. Crezi că e bine că l-ai făcut. De ce te-ai ascunde, de ce ai minți? Minți doar în momentul în care crezi că nu e bine ce ai făcut sau că persoana pe care-o minți nu va înțelege. Dar de ce ai face un lucru care ți se pare greșit? Și de ce ai vorbi cu o persoană care nu ar înțelege și care nu ar acceptă ceea ce ești tu?   Mințim pentru că vrem să impresionam?   Îmi pare rău să va dezamăgesc, dar dacă nu le arătați oamenilor cine sunteți voi, veți rămâne fără nimic. Oamenii va vor iubi pentru lucruri pe care voi nu le faceți. Și, cum spun eu mereu... nu p...
Citiți mai multe