Ești din Eternitate



Cum să mai iubesc eu noaptea când fiecare stea-mi vorbește despre tine?! 
 Cum să mai râd cu Luna, când doar numele-ți îl știe?! 
 Spune-mi! 
 Cum să le mai povestesc copacilor când doar… 
 De fapt… ce să le mai povestesc eu copacilor?! 
 Să mai existe fericire-n lume,  
 Când plâng privighetorile? 
 Când fluturii și-au frânt de veri întregi aripile? 
 Când capruiul a devenit culoarea morții sufletului? 
 Nici marea nu mă mai așteaptă, că știe și ea despre tine… 
 Nici cerul,  
 Și nici pamantul… că-i căprui… 
 Și-atunci ce loc să mai fie-n asta lume în care tu să nu te afli 
 Că tu ești peste tot, 
 Ești în tot, în toate, 
   
   ești din Eternitate…  
  


foto: Se Ruth Photography

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Când eram mai mică...

Prima dată

De ce să minți?