Ești din Eternitate
Cum să mai iubesc eu noaptea când fiecare stea-mi vorbește despre tine?!
Cum să mai râd cu Luna, când doar numele-ți îl știe?!
Spune-mi!
Cum să le mai povestesc copacilor când doar…
De fapt… ce să le mai povestesc eu copacilor?!
Să mai existe fericire-n lume,
Când plâng privighetorile?
Când fluturii și-au frânt de veri întregi aripile?
Când capruiul a devenit culoarea morții sufletului?
Nici marea nu mă mai așteaptă, că știe și ea despre tine…
Nici cerul,
Și nici pamantul… că-i căprui…
Și-atunci ce loc să mai fie-n asta lume în care tu să nu te afli
Că tu ești peste tot,
Ești în tot, în toate,
ești din Eternitate…
foto: Se Ruth Photography


Comentarii
Trimiteți un comentariu