Bărbatul ăsta ușor de iubit, nu e barbatul care ar da totul pentru tine
Bărbatul ăsta ușor de iubit, nu e barbatul care ar da totul pentru tine. Bărbatul ăla despre care vorbesc poeziile și filmele și muzica , poate că, nu e cel care te iubește atât de mult încât pentru tine și-ar vinde toate amintirile. Nu e el. Nu e el. Artistele nu vorbesc despre el. Nu.
Acum, eu vorbesc despre bărbatul care te iubește, care se gândește mereu la tine, prima data la tine, iar apoi la el. Vorbesc despre bărbatul care te-a lăsat cu greu să intri-n lumea lui, dar care acum îți ține ușa deschisă pentru oricând ai tu chef să mai dai pe la el. Bărbatul ăsta nu te face să îți pui semne de întrebare. Nu te face să te întrebi dacă te iubește sau nu, pentru că face totul pentru a-ți demonstra asta. Și nici măcar nu se străduieste. Nu poate să se comporte altfel, pentru că te iubește, iar dacă vrei luna de pe cer, el va face tot posibilul să ți-o aducă. E suficient să-i spui că o vrei. Bărbatul ăsta îți oferă sigurantă. Bărbatul ăsta îți oferă certitudine. Îți oferă sinceritate. Bărbatul ăsta îți spune dacă ai făcut ceva nepotrivit, pentru că vrea să vă fie bine.
Nu înțelege greșit. Bărbatul ăsta, are șarmul lui. Șarmul lui... misterul lui... care e altfel decât cel simulat, în care se ascund lucruri, în care ne prefacem, în care se creează iluzii. Dacă misterul inseamnă că bărbatul de langă tine trebuie să te facă să-ți pui semne de întrebare în legătură cu iubirea, fidelitatea, vorbele lui, atunci bărbatul ăsta nu e misterios deloc. Dar nu cred că despre asta este vorba.
Maturitatea, râsetele, paharele de vin, florile, Luna și poveștile pană la cinci dimineața despre Dumnezeu, despre fericire, despre suflet, despre oameni și prietenii trecute, despre zilele negre și fricile noastre, toate sunt în El. El e acolo, și are toate astea, dar nu numai. Mai are și iubire adevărată, “care este îndelung răbdătoare, plină de bunătate, care nu pizmuiește, nu se lăuda și nu se umflă de mândrie. Nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, dar mai ales, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr.” (1 Corinteni 13)
El NU e bărbatul care ar prefera să meargă în Iad, dacă ar ști că tu ești acolo. El te-ar căuta, te-ar găsi, și te-ar duce în Rai. Pe tine prima, iar apoi pe el.
Bărbatul despre care-am vorbit mai sus NU este bărbatul ușor de iubit. Pentru că el îți dă totul. Știi că îl ai, că e al tău. Nu mai lupți, că nu mai ai de ce.
Bărbatul ușor de iubit e bărbatul care fuge de tine. Bărbatul ușor de iubit e cel care întoarce capul după domnișoare, care râde în hohote la glumele lor și care le fixează cu ochii de câte ori are ocazia. Bărbatul ușor de iubit e cel care nu crede mereu ceea ce spune, iar tu știi asta. Și-atunci, totul devine mai interesant. Tu trebuie să te gândești mereu la el, oare ce face, oare te-a mințit când ți-a spus că merge acolo, sau nu? Oare e adevărat ce spune în momentul ăsta în care te privești în ochi? Oare e adevărat când îți spune că te iubește și că vrea să se căsătorească cu tine? Poate ăsta o fi misterul și bărbatul ideal al secolului XXI. Poate că maturitatea, sinceritatea și vorbitul corect de limba romană nu mai sunt atât de importante. Bărbatul pe care îl ai mereu în minte e ăsta, al doilea. E ăsta ușor de iubit. El nu-ți dă nimic pe tavă. Trebuie să alergi mereu după el, oare, îl vei prinde vreodată?
Alergăm după iluzii.
Bărbatul ăla care a stat mereu în colțul camerei, cu becul stins, iar tu îi vedeai doar mâinile, mereu a părut perfect. A părut, pentru că era atât de departe, pentru că nu îl vedeai aproape deloc. Pe bărbatul ăla îl voiam noi. Nu pe cel care venea râzând să ne deschidă usa, imbrăcat într-un tricou alb. La ăsta imbrăcat în alb puteai prea ușor ajunge. Sau… să fi fost doar iluzia că poți? De fapt, ochii lui păreau din altă lume, erau prea negri ca să nu fie ochi de nebun…
Și asta să fie iubire de femei sau de fetițe? De fapt… să fie asta iubire?
Acum, eu vorbesc despre bărbatul care te iubește, care se gândește mereu la tine, prima data la tine, iar apoi la el. Vorbesc despre bărbatul care te-a lăsat cu greu să intri-n lumea lui, dar care acum îți ține ușa deschisă pentru oricând ai tu chef să mai dai pe la el. Bărbatul ăsta nu te face să îți pui semne de întrebare. Nu te face să te întrebi dacă te iubește sau nu, pentru că face totul pentru a-ți demonstra asta. Și nici măcar nu se străduieste. Nu poate să se comporte altfel, pentru că te iubește, iar dacă vrei luna de pe cer, el va face tot posibilul să ți-o aducă. E suficient să-i spui că o vrei. Bărbatul ăsta îți oferă sigurantă. Bărbatul ăsta îți oferă certitudine. Îți oferă sinceritate. Bărbatul ăsta îți spune dacă ai făcut ceva nepotrivit, pentru că vrea să vă fie bine.
Nu înțelege greșit. Bărbatul ăsta, are șarmul lui. Șarmul lui... misterul lui... care e altfel decât cel simulat, în care se ascund lucruri, în care ne prefacem, în care se creează iluzii. Dacă misterul inseamnă că bărbatul de langă tine trebuie să te facă să-ți pui semne de întrebare în legătură cu iubirea, fidelitatea, vorbele lui, atunci bărbatul ăsta nu e misterios deloc. Dar nu cred că despre asta este vorba.
Maturitatea, râsetele, paharele de vin, florile, Luna și poveștile pană la cinci dimineața despre Dumnezeu, despre fericire, despre suflet, despre oameni și prietenii trecute, despre zilele negre și fricile noastre, toate sunt în El. El e acolo, și are toate astea, dar nu numai. Mai are și iubire adevărată, “care este îndelung răbdătoare, plină de bunătate, care nu pizmuiește, nu se lăuda și nu se umflă de mândrie. Nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, dar mai ales, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr.” (1 Corinteni 13)El NU e bărbatul care ar prefera să meargă în Iad, dacă ar ști că tu ești acolo. El te-ar căuta, te-ar găsi, și te-ar duce în Rai. Pe tine prima, iar apoi pe el.
Bărbatul despre care-am vorbit mai sus NU este bărbatul ușor de iubit. Pentru că el îți dă totul. Știi că îl ai, că e al tău. Nu mai lupți, că nu mai ai de ce.
Bărbatul ușor de iubit e bărbatul care fuge de tine. Bărbatul ușor de iubit e cel care întoarce capul după domnișoare, care râde în hohote la glumele lor și care le fixează cu ochii de câte ori are ocazia. Bărbatul ușor de iubit e cel care nu crede mereu ceea ce spune, iar tu știi asta. Și-atunci, totul devine mai interesant. Tu trebuie să te gândești mereu la el, oare ce face, oare te-a mințit când ți-a spus că merge acolo, sau nu? Oare e adevărat ce spune în momentul ăsta în care te privești în ochi? Oare e adevărat când îți spune că te iubește și că vrea să se căsătorească cu tine? Poate ăsta o fi misterul și bărbatul ideal al secolului XXI. Poate că maturitatea, sinceritatea și vorbitul corect de limba romană nu mai sunt atât de importante. Bărbatul pe care îl ai mereu în minte e ăsta, al doilea. E ăsta ușor de iubit. El nu-ți dă nimic pe tavă. Trebuie să alergi mereu după el, oare, îl vei prinde vreodată?
Alergăm după iluzii.
Bărbatul ăla care a stat mereu în colțul camerei, cu becul stins, iar tu îi vedeai doar mâinile, mereu a părut perfect. A părut, pentru că era atât de departe, pentru că nu îl vedeai aproape deloc. Pe bărbatul ăla îl voiam noi. Nu pe cel care venea râzând să ne deschidă usa, imbrăcat într-un tricou alb. La ăsta imbrăcat în alb puteai prea ușor ajunge. Sau… să fi fost doar iluzia că poți? De fapt, ochii lui păreau din altă lume, erau prea negri ca să nu fie ochi de nebun…
Și asta să fie iubire de femei sau de fetițe? De fapt… să fie asta iubire?
Comentarii
Trimiteți un comentariu