poezie de 4:41
Să ne fi ascuns aici, iar asta să fi fost casa noastră,
să ne fi iubit atingându-ne mâinile pe sub rădăcina de copac,
să fi ascultat privighetorile în timp ce copacul s-ar fi înălțat spre stele și spre Dumnezeu,
să ne fi iubit atunci, când încă nu era prea târziu,
să fi fost asta casa noastră,
fericirea noastră,
infintul nostru.
Dar ai plecat cu primul tren care-a venit.
Dar nu e nimic.
Eu sunt în gară... și te aștept.
Pe tine,
călătorule...
sursa foto: tumblr
să ne fi iubit atingându-ne mâinile pe sub rădăcina de copac,
să fi ascultat privighetorile în timp ce copacul s-ar fi înălțat spre stele și spre Dumnezeu,
să ne fi iubit atunci, când încă nu era prea târziu,
să fi fost asta casa noastră,
fericirea noastră,
infintul nostru.
Dar ai plecat cu primul tren care-a venit.
Dar nu e nimic.
Eu sunt în gară... și te aștept.
Pe tine,
călătorule...
sursa foto: tumblr

Comentarii
Trimiteți un comentariu