poezie proastă

 stricai tot ce prindeai
 aveai cercei în formă de semilună
 dar erai mereu prea departe de cer
 stăteai plângând într-un colț în care-ar fi trebuit să stea eternitatea
 stricai tot ce prindeai
 și-ți spun asta doar așa
 în caz că te-ai întrebat vreodată
 de ce nu te le-am lăsat
 până acum
 să mă prinzi



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Când eram mai mică...

Prima dată

De ce să minți?