Sistemul educaţional


  Unul dintre cele mai triste lucruri:
  Nu mi-ar fi atât de urât de școală dacă nu ar trebui să mă trezesc la 6:30 dimineață. Mă duc acolo, iar în primele două-trei ore sunt adormită, pentru că e prea de dimineață, mi-e imposibil să mă concentrez la ce vorbește profesoara. Apoi lucrurile încep să devină mai ok, până pe la ultimele două ore când începem să ne gândim că abia așteptăm să mergem acasă, pentru că, ia ghiciiiiti, da, exact, suntem obosiți! Și ajungem acasă unde trebuie să ne facem temele și toate chestiile pentru a doua zi, iar noi suntem foarte, foarte obosiți, suntem secați de energie. De ce trebuie să mă trezesc cu noaptea-n cap, să merg la școală și să nu pot să mă aleg cu nicio informație... și să fiu obosită toată ziua?
  Ca să nu mai spun că majoritatea profesorilor nu sunt foarte interesați în a te cunoaște pe tine, în a-ți cunoaște ție interiorul, potentialul și capacitatea de a face lucruri minunate, lor le pasă doar de materia lor. Scopul lor nu este să te facă pe tine să devii tu, ci să devii o persoană cu o gândire " normală ". Să fii așa cum"trebuie ". Dar cât de inteligenți pot fi niște oameni, dacă ei cred că toți oamenii trebuie să fie CUMVA, LA FEL? Păi cum naiba să trebuiască să fie toți oamenii la fel? Că nu se poate nici măcar ca la toți să le placă ciorba de burtă sau culoarea roșu, dar să iubească aceleași lucruri, să le pese de aceleași lucruri, să le fie frică de aceleași lucruri? Cum e posibil așa ceva, dacă ei nu seamănă nici măcar în lucrurile mărunte și superficiale cum ar fi culoarea preferata?!
   Nu înțelegeți că dacă un student, elev sau ce-o fi el, ia un 4 la o anumită materie, asta nu înseamnă că e prost? Asta înseamnă că nu-i place materia aia, ca nu învață cu drag la ea, așa că nu vrea să piardă timpul degeaba, când poate  să învețe la altceva. Nu înțelegeți că dacă ia note mici la școală, la toate materiile, asta nu înseamnă că e prost? Ci, probabil, că îi place să facă altceva, e bun la altceva, altceva la care voi poate că nu sunteți. Poate desenează, poate cântă sau poate scrie poezii. Nu înțelegeți că cifrele rămân cifre, nespunând absolut nimic despre nimic, că valoarea nu se măsoară în cifre? Oricine poate învăța și poate lua note mari, chiar și la toate materiile. Doar că nu despre asta e viața. Ci despre a descoperi cine ești tu și ce-ți place ție să faci.
  Am avut profesori care atunci când m-au ascultat din lecția de zi, deși am știut tot, mi-au dat nouă, iar la sfârșit când am mers la ei să-i întreb de ce, ce am greșit, mi-au spus că vorbesc prea încet!!
  Ce amuzantă mi se pare acum toată treaba asta... cum pe nimeni nu interesează să facă bine ceea ce face, ci doar să facă pentru a fi făcut... pentru că " trebuie ", nu?
  Decât să faci ceva degeaba, mai bine nu mai face.  
  Până la urmă, scopul profesorilor ar trebui să fie acela de a ne da încrede în noi și etc, nu de a ne arăta nouă că ei sunt profesorii și că ei au " puterea ".
  Sărbători fericite și vouă... că de miercuri mergem la școală!

 Și să nu uitați MEMORIA     NU ESTE      INTELIGENȚĂ !


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Când eram mai mică...

Prima dată

De ce să minți?