Devalorizare

 Doar pentru că toată lumea face un lucru, asta nu înseamnă că acel lucru este și cel corect. De obicei, proștii se cred deștepți. Dacă nu s-ar crede deștepți, nu ar mai fi proști, pentru că ar fi conștienți că sunt proști, deci, nu ar mai fi proști. Așadar, au tupeu. Omul prost e sigur mereu, de tot ce spune, de tot ce e, de tot ce face. Omul inteligent are îndoieli, pentru că e inteligent, pentru că ia în calcul toate variantele. Cel prost vede cum vede și calul, numai în față: o singură variantă, un singur drum.  

  Este destul de trist, dar trebuie să admitem faptul că majoritatea oamenilor nu este inteligentă. Deci, se strânge un grup de oameni proști care o ia la stânga. Dacă toată lumea a luat-o la stânga, o luăm și noi la stânga, sigur acesta e drumul cel bun. Deși am afirmat mai sus că omul prost e sigur mereu, siguranța lui e influențată de ceea ce îl înconjoară. Dacă toți au luat-o la stânga, o ia și el la stânga pentru că-i sigur că pe-acolo trebuie s-o ia. Chiar dacă, să spunem că stă puțin pe gânduri " Băi, eu cred că-i mai ok dacă o iau la dreapta... ", imediat apare gândul " Serios, toată lumea a luat-o la stânga, nu-s nebun să merg eu pe drumul ăstălalt. Dacă ar fi fost bun, ar fi mers ei pe el". Ei bine, ei s-au luat unii după alții. Asta e problema nostră! Ne e frică să fim diferiți, ne e frică să fim " nebuni " ! Dar oamenii consideră nebun ceva ce ei nu înțeleg! Iar oamenii sunt proști! Ne e frică să ne deschidem sufletul în fața oamenilor. Ne e frică să fim noi, să lăsăm esența noastră să iasă afară, să participăm la înflorirea Universului, pentru că suntem prea ocupați să controlăm ceea ce ar trebui să fim ( din punctul de vedere al societății ). 

  Până la urmă, ce contează? Părerea oamenilor despre tine, sau să fii tu însuți?  

  SOCIETATEA E PROASTĂ, iar tu ai de ales. Poți s-o urmezi și să fii considerat un om normal, sau poți s-o lași să fie urmată de cei care sunt ca ea. Tu nu ești. Tu ești inteligent. Tu poți să fii Tu. 

  Și dacă nu de-asta am venit pe Pământul asta, pentru a fi noi fără să ne fie frică să fim diferiți, pentru a face lucrurile care ne fac sufletul fericit... atunci pentru ce?