Așteptări

  Oamenii spun să nu avem așteptări. Și oare poate cineva să nu aibă așteptări, dacă îi pasă? Nu ai așteptări de la oamenii de care nu-ți pasă, dar atunci când acea persoană e punctul tău de sprijin în Univers, ai putea să nu ai așteptări de la ea? Ar fi asta logic? O iubești și înseamnă totul pentru tine, așadar, nu ai putea accepta o dezamăgire. Asta ar însemna că întreg Universul tău să se prăbușească. Deci, avem așteptări. Ne așteptăm ca persoana respectivă să ne iubească, să îi pese.
   Și uneori, pare că se întâmplă contrariul. Că nu-i pasă foarte mult de noi. Și acceptăm explicațiile și scuzele. Da, da, le acceptăm, pentru că avem nevoie de ele. ( dacă nu, s-ar destrăma lumea noastră) Dar cum am putea să fim de acord cu ele, când știm că noi am fi făcut altfel? Că noi am fi făcut în așa fel încât nu ar fi fost nevoie ca ființele dragi nouă să sufere.
  Nu era imposibil să facă să nu te doară. 
  Și poate ceea ce doare cel mai tare e faptul că ei nu s-au gândit. Ei nu s-au gândit că se poate și altfel, fără să mai fie nevoie de scuze și explicații, fără să sângerezi tu. Nu s-au gândit, pentru că nu a fost chiar atât de important pentru ei, nu? Dacă ar fi fost, s-ar fi gândit...