Dezamăgirile NU ne fac să iubim mai puțin, ele ne...

  Cineva spunea, odată, că dezamăgirile ne fac să iubim mai puțin. Ba nu. Nimic în lumea asta nu ne poate face să iubim mai puțin o persoană, sau să nu o mai iubim deloc. Iubirea nu trece, iubirea nu moare, iubirea nu se micșorează. Iubirea doar crește. Iubirea ține de suflet, și mi-e greu să cred că va putea vreodată cineva să ți-o smulgă din suflet. Pe Ea. Sau să ți-l smulgă pe El din suflet. Ei și-au făcut acolo cămăruța lor, rai sufletesc ce nu va dispărea nici măcar atunci când trupurile lor nu vor mai fi lângă tine. Cămăruțele nu vor putea fi niciodată înlocuite, pentru că ei au fost demiurgii. Chiar dacă persoanele ne vor dezamăgi, ne vor călca sufletul în picioare, își vor bate joc de inima noastră, tot nu-i vom iubi mai puțin.
  În schimb... dezamăgirile ne înstrăinează de oameni. Dezamăgirile ne fac să ne înstrăinam. De persoana aceea care era lumea noastră. O iubim, o păstrăm vie în noi pentru totdeauna... dar așa, cum a fost ea înainte ca întunericul să se fi strecurat în relația noastră de prietenie, de iubire, de ce-o fi.
  Și s-o iubim pe străina aceea care odată ne făcea Soarele să răsară... doare mai tare decât dacă iubirea ar fi murit.  

foto: Ruth Seman